Interviu cu pictorul Liviu Mihai: în general n-am făcut altceva în afară de ceea ce-mi place cel mai mult și ceea ce am simțit că trebuie să fac

mg_9756 (1)
Aug 10
2013

Care este povestea ta? Când și cum ți-ai descoperit pasiunea pentru pictură?

De obicei astfel de talente sunt descoperite destul de devreme. La fel s-a întâmplat și în cazul meu. În copilărie îmi plăcea foarte mult să desenez, am fost încurajat mai ales de profesori și am continuat pe linia aceasta. În general n-am făcut altceva în afară de ceea ce-mi place cel mai mult și ceea ce am simțit că trebuie să fac. Mai târziu am urmat liceul de artă „Marin Sorescu” din Craiova, după care am plecat la București să studiez la Universitatea Națională de Arte. Cam acesta a fost parcursul meu școlar, ca să zic așa.

De regulă, după ce-ți termini studiile, ca artist, ajungi liber profesionist și atunci studiul se continuă în atelier de unul singur. Îți continui munca, cercetările, căutările în zona artistică pe cont propriu, te întâlnești cu alți artiști, te lași inlfuențat, te inspiri, expui dar mai presus de toate muncești mult. Cam așa arată parcursul unui artist.

Cât de important este să ai studii în domeniu?

Școala îți oferă destul de multe informații iar acest lucru e valabil pentru orice domeniu, nu doar pentru cel artistic. Orice instituție își lasă amprenta asupra unui învățăcel. Însă, după părerea mea, un artist – pictor sau artist plastic – nu are neaparat nevoie de studii. Ca pictor, dacă simți nevoia să te exprimi sau ai ceva de spus în domeniul artistic, poți să faci asta și fără a avea o școală în spate. Sunt extrem de multe exemple în istoria artelor de oameni care nu au trecut prin instituții și care au reușit să devină artiști extraordinari. Dar, în același timp, școala te poate ajuta foarte mult să te dezvolți și să te perfecționezi.

mg_9730

Care este pictorul tău preferat?

Am mai mulți pictori preferați. Acum, de exemplu, îmi place foarte mult Francis Bacon. La fel ca el, și eu sunt pasionat de figura umană, de partea psihologică a omului, cercetez un pic și în zona artei conceptuale unde partea vizuală nu mai contează atât de mult. Dacă vrei și un exemplu de pictor român, îl admir foarte mult pe Adrian Ghenie care în momentul de față se bucură de un succes enorm. Îmi place mult stilul lui și sunt bucuros că avem și noi acum, în arta contemporană cel puțin, un exemplu de urmat iar acest lucru contează foarte mult deoarece ridică nivelul și ne face pe noi, ceilalți pictori, să ne dorim să fim mai buni și să reușim.

Povestește-ne un pic despre expozițiile pe care le-ai avut până acum!

Am avut mai multe expoziții, însă, dacă ar fi să vorbim de cele personale, am avut doar două până acum. E mult mai ușor să te expui împreună cu alți artiști și tocmai din acest motiv am participat la multe expoziții de grup dar pregătesc pentru toamna aceasta o nouă expoziție personală.

mg_9761

Am văzut că ai pictat portretele multor vedete feminine de la noi din țară. Trăsăturile căreia dintre aceste vedete te-au impresionat cel mai mult?

Da, este adevărat. Am avut un proiect anul trecut care s-a numit „F-line” și care a fost despre figura contemporană feminină. Acestui proiect i s-au alăturat mai multe muze autohtone, ca să zic așa, și a ieșit foarte bine cu toate că acum, uitându-mă în urmă, probabil că l-aș transforma un pic, l-aș îmbunătăți pe ici, pe colo. Dar dacă e să trag linie, pot spune că a ieșit foarte bine și că am avut colaborări interesante cu multe femei frumoase de la noi din țară. Legat de trăsături, pot spune că pe mine m-a inspirat mai mult partea interioară a acestor femei iar trăsăturile lor fizice au trecut în plan secund. Când ai ocazia să cunoști mai bine un model, nu transpui doar imaginea sa fizică, ci și ceea ce ai simțit când ai cunoscut persoana respectivă care ți-a servit drept model iar acest lucru își pune amprenta în mod direct asupra rezultatului final. Am colaborat foarte bine cu Valentina Pelinel, Anca Rusu și Cristina Dochianu.

Ce-ți place cel mai mult să pictezi?

Într-o perioadă am fost pasionat de peisaje. De fapt, cu asta am și început dacă vorbim de temele pe care mi le-am ales în pictură. Dar, între timp, am alunecat ușor-ușor spre figura umană și cred că o să rămân mult timp angrenat în acest „subiect”. E o temă care mă pasionează mai mult pentru că omul transmite mai mult și mă pot lega de o gama variată de aspecte fizice sau psihologice. Din când în când mă reîntorc la peisaj deoarece e un subiect mai decorativ, îmi place să pictez în natură dar, mai presus de toate, mă relaxează foarte tare. Când abordez subiecte din zona figurii umane, lucrurile se complică iar activitatea cerebrală devine mult mai intensă.

Ți-e greu să te desparți de lucrările tale?

Înainte țineam foarte mult la lucrările mele și mă despărțeam foarte greu de ele dar, între timp, mi-am dat seama că nu e indicat să le țin doar pentru mine, în primul rând deoarece atelierul se umple și ar trebui să le ascund pe ici, pe colo, și în al doilea rând, pentru că am ajuns la concluzia că pictura și arta grafică, în general, trăiesc prin ochii celorlalți. Un tablou ascuns nu există și nu trăiește. Așadar, nu-mi mai pare rău când mă desparte de operele mele și chiar se întâmplă, câteodată, să fac oamenilor cadou tablourile pictate de mine. Pe lângă toate acestea, există și aspectul monetar. Banii trebuie să circule iar cu ajutorul acestor bani un pictor se poate susține și merge mai departe.

mg_9867

Care au fost cea mai mare satisfacție și cel mai dificil moment din carieră?

Cea mai mare satisfacție a fost când am terminat Universitatea de Arte pentru că din acel moment am început, de fapt, să mă exprim în voie pe pânză sau pe hârtie, fără a mai fi constrâns de nimeni care să-mi spună ce și cum să pictez. Acela a fost momentul în care mi-am câștigat libertatea ca artist.
În carieră nu am avut vreun moment extrem de dificil dar o să vă povestesc despre unul legat de viața mea personală și care mi-a infuențat, cumva, anumite aspecte legate de carieră. În liceu eram foarte studios iar bunica mea mă susținea, era alături de mine. Ea a murit în acea perioadă iar eu, bineînțeles, am suferit foarte mult și nu am mai fost în stare să pictez nimic aproape un an de zile. Ultima pictură pe care o făcusem o înfățișa tocmai pe ea și am fost foarte afectat. Dar, în cele din urmă, mi-am revenit și iată-mă aici.

Ai vreo culoare preferată?

Nu și nici nu cred că există vreun pictor care să prefere o culoare în mod deosebit. Când te apuci de pictat, schimbi culorile tot timpul în funcție de subiectul ales și de starea pe care acesta ți-o inspiră, deci ajungi să folosești toate culorile. Eu folosesc foarte des „rece-cald” dacă e să vorbim de gamă cromatică și nu pot spune că îmi place o culoare mai mult decât alta.

mg_9853

Care sunt planurile și proiectele tale de viitor?

Pe lângă expoziția personală pe care o pregătesc în toamnă, mai planific și o expoziție la Londra și îmi doresc foarte mult să particip la un târg de artă contemporană care va avea loc în septembrie în Spania, la Marbella. Acolo se vor strânge, într-un mediu foarte plăcut, mulți artiști din Europa și țin să particip și eu anul acesta.

Unde îți putem găsi și admira lucrările?

Momentan, o parte din seria nouă de lucrări se găsește aici, în atelierul meu. O altă parte este expusă la Cazinoul Sinaia alături de lucrări mai vechi care fac parte din alte proiecte, printre care și „F-line”.

Ce pasiuni mai ai în afară de pictură și artă?

Adevărul e că nu prea mai am timp și de alte pasiuni. De fapt, pictura și arta nu sunt doar pasiuni pentru mine, ci, mai degrabă, ele reprezintă un mod de viață, un mod de a exista. Dar îmi place foarte mult să călătoresc, să văd expoziții, galerii și locuri frumoase unde îmi pot încărca bateriile pentru ca mai apoi să mă întorc în atelier și să-mi continui munca. Iar dacă tot veni vorba de călătorii, pot să vă spun că îmi place foarte mult Londra pentru că e un oraș foarte complex din toate punctele de vedere, îmi place foarte mult Spania sau Franța.Chiar de curând am fost într-un oraș de lângă Paris. Se numește Vitray, e un orășel foarte vechi unde au pictat Grigorescu și Pătrașcu. Acolo am încercat și eu să calc, într-un fel sau altul, pe urmele lor.

Întorcându-mă la întrebarea ta, o altă pasiune de-a mea o constituie zona digitală. De șapte-opt ani activez și în mediul digital pe partea de creație în cadrul industriei jocurilor video, ceea ce m-a influențat destul de mult la nivel artistic și am învățat foarte multe lucruri tehnice pe care le-am folosit pe pânză.

Ce gen de muzică asculți?

În liceu eram rocker dar n-am avut niciodată plete pentru că nu-mi dădea voie tatăl meu să-mi las părul lung. Eram pasionat de Metallica și Rammstein. Apoi mi-am dat seama că muzica, în general, îți transmite tot felul de stări și că nu trebuie să ne limităm la un singur gen de muzică. Așadar, în prezent ascult mai multe genuri de muzică în funcție de starea mea de spirit sau de starea pe care vreau să o obțin prin intermediul muzicii. Întotdeauna, însă, mi-a plăcut să merg la concertele rock pentru că acestea emană o energie pe care nu o regăsești la alte concerte cu alt gen de muzică.

mg_0032

Ce sfat i-ai da unui tânăr care și-ar dori să devină pictor dar care, din cauza concepției potrivit căreia în România nu prea se câștigă bani din meseria asta, ajunge să ia în considerare și alte opțiuni legate de carieră?

Cei care își doresc să devină artiști nu se gândesc, de obicei, la bani. E o alegere pe care o faci cu inima, cu sufletul. Pur și simplu aluneci spre acest domeniu fără să vrei sau, mai bine zis, el este cel care te alege pe tine și, în primă fază, toate acestea nu au nicio legătură cu banii. Mai întâi survine perioada de acumulare. Studiezi, studiezi și iar studiezi. Dacă ești foarte pasionat și foarte prezent, mai târziu vei ajunge să culegi roadele muncii tale. Pasiunea și devotamentul sunt extrem de importante. Eu mă consider un om fericit deoarece fac exact ceea ce-mi place. Am avut un parcurs extrem de liniar pentru că niciodată nu au existat neclarități. Am știut de la început ce vreau să mă fac și asta a fost, indiferent de aspectul legat de bani.

Mai este pictura apreciată astăzi în România? Mai există oameni pasionați de pictură care investesc în acest domeniu?

Da, cu siguranță încă mai există foarte mulți oameni care apreciază arta. Dar și acești oameni se împart în mai multe categorii. Există cei care apreciază arta pentru că au fost învățați că arta e prețioasă, nu că ar înțelege-o neaparat. Apoi vin cei care o înțeleg pentru că s-au documentat, au citit, au căutat informații. Iar apoi urmează cea de-a treia categorie formată din oameni care înțeleg arta, o apreciază și o cumpără. Pe mine mă interesează, cu precădere, oamenii din această ultimă categorie. Eu, de fapt, lor mă adresez și încă sunt destui.

mg_0063

O părere la “Interviu cu pictorul Liviu Mihai: în general n-am făcut altceva în afară de ceea ce-mi place cel mai mult și ceea ce am simțit că trebuie să fac

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *